Cilibia are o frumusețe aparte. O vezi doar dacă vrei. Așa e și cu oamenii ei. Au aerul lui Buendia din Macondo, satul cu povestea lui Marquez, prins între realitate și ficțiune. O bucurie a vieții.
Cilibia nu e Macondo, și totuși ar fi. M-aș întoarce oricând aici să descopăr oameni speciali, povești despre trufandalele de primăvară, cărămidă, carte, cereale, trenuri. La fel și-n satul, din cartea columbianului.
În jurul Cilibiei e Gălbinașiul atât de anonim, deși se lipește de orașul reședință de județ cât să se unească rapid cu acesta, are C.A. Rosetti – vatra bogată în gaze și în case abandonate, îl are și pe Luciu, comuna cu punga cea mai mare de gaze naturale, dar și a bălților, și-a mierii de albine … și-a-nzăpezirilor!
Poate găsim cândva vârstnici ai Cilibiei să povestim cu ei despre vizitii poștei și scrisorile pe care le duceau laolaltă cu colete secrete și plicuri cu pecete roșie.
Pe larg – Click aici Buzaul in reportaje
